Facuta din foc, pacat si regrete, te plimbi delicat prin viata, nu te opresti, doar uneori, sa mai furi o inima. Nu ca ti-ai dori sa fi iubita, ci doar pentru ca iti place sa iei ceva pur, sa-o ti in mana pentru un minut si apoi sa o vezi cum moare. Moare pentru ca pompeaza dragoste, dar nu primeste nimic inapoi, asa ca se usuca, se transforma in praf. Esti un drac, dar nu ai nevoie de contracte semnate cu sange sa pui mana pe sufletului unui barbat. Formele ei, in miscare, compun cel mai lasciv dans, ce te atrag asemenea cantecului blestemat al sirenelor, atingerea mainilor ei, te prind si te tin in lanturi si atunci cand nu mai ai ce face, te distruge cu arma ei fatala: sarutul. Umplut cu venin, iti creeaza cea mai mare dependenta, si asemenea unui sinucigas, cu fiecare sarut, te apropii tot mai mult de aceea margine, acel capat de cladire, de unde nu iti ramane decat sa te arunci in gol. Si crezand ca asa scapi, te dezamagesti si mai tare, deoarece si dupa moarte te are, ti-a ars sufletul, loc ce nu se cicatrizeaza si care te arde constant. Singura alinare sunt acele lanturi reci si grele care iti mai racoresc infernul launtric.