Scrisoare catre tine,

Oricat as incerca sa spun ca traiesc o viata fara regrete, o viata in care spun da oportunitatilor, traiesc intr-o lume in care ai de ales. In aceasta alegere, intotdeauna vei ajunge sa te intrebi ce s-ar fi intamplat daca as fi ales diferit. Despre asta este scrisoarea asta, despre ce regret in ceea ce te priveste pe tine. In primul rand regret ca atunci cand ai fost langa mine, nu m-am oprit si am savurat acel moment, ca in ciudat faptului ca ti-am auzit vocea de atatea ori, doar cand nu am mai auzit-o, am ajuns sa o apreciez; ca in ciuda faptului ca de atatea ori cand ti-am privit ochii, nu am stiut sa privesc dincolo de ei. Regret ca nu ti-am spus niciodata exact ce simt, ca nu ti-am sarutat buzele, ca nu ti-am atins sufletul, in felul in care am dorit , in interiorul meu. De asemenea regret ca nu am vazut niciodata apusul tinandu-te in brate, ca nu am descoperit niciodata rasaritul cu tine langa mine. Regret ca vorbele mele, oricat de puternice ar fi ele cateodata, nu au fost destul de tari pentru a te tine langa mine, dar cel mai mult sa stii ca regret, faptul ca nu regret ca te iubesc.

Cu dragoste, al tau suflet pierdut,

Aaron

Scrisoare imaginara catre Arad

Scriu aceste randuri de pe bancile studentiei(defapt de pe patul din camin) fiind inspirat de prima ninsoare cazuta de cand sunt in Cluj.

Ca sa va faceti o idee mai buna despre cine va "vorbeste" va spun ca m-am nascut si am crescut in Arad, oras pe care il voi iubi si aprecia pentru toate clipele minunate si cele mai putin minunate pe care mi le-a oferit: prima gura de aer, prima imbratisare, primul sarut, prima dragoste, prima (si in orice caz nu si ultima) dezamagire in dragoste, prima idee filozofica, prima ambitie, primul vis... .

Cu un zel nebun, tipic adolescentin si cu indrumarile unor profesori, am luat, impreuna cu prietenul meu Fenix, Clujul in asediu. Trebe sa spun ca lipsa unui buget mai consistent ne-a cam taiat din avant, dar nu ne dam batuti chiar acum.

Clujul e frumos, dar nu cum ma asteptam sa fie. E bine si e rau, e facil si e greu, e inaltator, dar in acelasi timp paganesc si grotesc. E plin de oameni si totusi ... e gol.

Cu drag, al vostru, Aaron.

(Dedicata mamei mele)

Urasc femeile ce le-am iubit

Multe lucruri s-au schimbat de cand sunt la Cluj, dar de asemenea multe au ramas la fel. In ceea ce priveste "my love life" lucrurile au ramas dureros de "la fel". Traiesc intr-un continuu asincronism sentimental: cand eu iubesc persoana pe care o iubesc nu ma iubeste, iar atunci cand sunt iubit nu sunt indragostit de persoana aceea. Urasc femeile ce le-am iubit pentru ca din cauza lor nu am putut iubi femeile ce m-au iubit pe mine.
E urat cand "Fortuna" isi bate joc in asa fel de tine si totusi nu ai ce face, stai si privesti aceasta odioasa "piesa de teatru" si speri ca aceasta sa se termine cat mai repede posibile.
Imi cer scuze femeilor ce meritau sa le iubesc si nu am facut-o, iar celor ce le-am iubit le multumesc pentru ca m-au facut ceea ce sunt acum. Si desi nu sunt foarte multumit de ceea ce sunt acum, le multumesc pentru ca probabil toate acestea vor duce la ceva mai bun...

Good guys get fucked, bad guys get laid

Recent mi s-a cofirmat acest adevar. Ceea ce este si mai grav este ca femeile sunt extrem de constiente in ceea ce priveste daca un barbat e good sau bad, dar in cunostinta de cauza il aleg pe ala rau. E incredibil! Nu stiu daca s-o cataloghez ca si prostie sau masochism tipic feminin...
Si dupa cum spune si titlul articolului, they get laid, in timp ce good guys primesc discursuri de genu: esti un prieten minunat si ma inteleg super cu tine, dar...(il prefer pe tipu care ma face sa sufar in fiecare zi mai mult) sau imi placi ca om si ca prieten, dar ....(prefer tipii carora nu le pasa de mine). Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca discursurile astea le-am invatat pe derost si mai nou fac crize de nervi cand le aud.
Oricum idea de baza ar fi aceea ca femeile sunt nebune, ele is in limba dupa toti idiotii si tot ele se plag ca toti barbati sunt niste porci si nenorociti....

Fetele sunt asemenea telefoanelor!

E adevarat! Daca nu ma credeti, va explic: In primul rand fetele sunt de mai multe tipuri, asemenea telefoanelor, in concluzie, avem:
- fata BASIC - merge bine si e durabila, dar nu exceleaza cu nimic
- fata PERFORMANCE - poate face multe, dar "carcasa" e cam nasoala
- fata BUSINESS - "carcasa" excelenta si desi are problemele ei, te uiti la "carcasa" si treci peste defecte.
Un alt lucru prin care se aseamana este faptul ca daca ai un telefon ultima generatie si super"misto" , nu te poti abtine sa nu te lauzi prietenilor cu el... asa si in cazul prietenei, daca iti place, nu te poti abtine sa nu te lauzi.
Se aseamana si prin faptul ca asemenea telefoanelor, femeile sunt nemaipomenite atunci cand fac tot ce le spui sa faca si te enervezi cumplit cand nu iti asculta comenzile.
Apoi, asemenea telefoanelor, atunci cand ai nevoie cel mai mult de liniste, femeile incep sa-ti "sune" in cap. Din pacate femeile nu au buton de silent.
Un alt element de asemanare intre cele doua ar fi faptul ca, pe parculsul unei vieti, cand vine vremea sa schimbi "telefonul" incerci sa treci la un model mai bun. Desigur exista si cazul in care omul este multumit de ceea ce are si inceteaza sa mai caute(foarte rar).
Ca sa inchei intr-un mod mai putin misogin, pot sa spun ca o alta caracteristica comuna este necesitatea, atat a telefoanelor cat si a femeilor.


MOTTO: " Nu cauta telefonul cel mai bun, cauta-l pe cel care se potriveste "mainii" tale. "

Pentru VOI

Bun. Stiu ca suna stupid, dar deabia zilele trecute am observat ca unele postari contin comentarii din partea unor persoane, cunoscute sau necunoscute. Le-am citit si nici nu stiti ce bine m-am simtit. E grozav sa observi ca ideile pe care le pun pe blog, nu raman doar pentru mine, ca voi (persoanele interesate) reflectati asupra lor si va prezentati perspectiva. S-ar putea ca pe parcusul saptamanii viitoare sa raspund intrebarilor de acolo, dar am vrut in primul rand sa va multumesc pentru ca ma ajutati sa nu ma simt de parca vorbesc singur...
Saptamana viitoare se anunta de asemenea o postare noua, una facuta la cererea unui prieten de-al meu...se anunta a fi una foarte dura asa ca o sa va distrati:P

Blestemul ochilor albastrii

Stiu ca suna ciudat, un pic paranoia, dar e adevarat. Nu stiu daca ii chiar blestem, dar in ultima perioada( 2 ani) sunt peste tot in jurul meu...
Am ras, m-am enervat, am regretat si am plans din cauza ochilor albastrii.
Ceea ce este cu adevarat ciudat este ca nici nu imi plac... adica ii uram deoarece erau un etalon al frumusetii: toata lumea identifica frumusetea feminina cu blondele cu ochi albastrii. Si in ciuda acestei revolte... m-am indragostit de o pereche de ochi albastri...

Din ce in ce mai greu...

E din ce in ce mai greu sa sustin aceasta pledoarie pentru iubire. Inima mea cea "buna" si intelegatoare este vinovata ca atunci cand nu vreau, ma duce cu capul in nori, imi da sperante si imi umple gandirea cu tot felu de iluzii adolescentine. De asemenea este vinovata pentru toate izbiturile pe care le iau dupa acea perioada.

Nu ca e aiurea atunci cand iti dai seama de sentimente atunci cand nu mai poti face nimic? Si sa nu aud vreun destept pe aici sa spuna ca: "niciodata nu e prea tarziu" sau "intotdeauna poti sa faci ceva" pentru ca jur ca aflu unde sta si il pleznesc. Exista momente cand nu ai ce face si oricat alcool ai permite sa treaca de gat, oricate shoturi de tequilla, absint sau cine stie ce alte bauturi tot nu dispare golu care vrei sa-l umpli. E adevarat ca iti dau momente de uitare, momente in care nu iti amintesti de vise si sperante distruse, dar ai sa-ti amintesti de toate ziua urmatoare. Si pe langa durerea rezonanta a sufletului zdrobit, o sa apara si durerea sfasietoare de cap.

E incredibil de greu sa lauzi un lucru pe care nu il ai si de aceea mi-e din ce in ce mai greu sa promovez iubirea. Mai ales intr-o lume cretina care nu mai tine cont de puritatea si importanta iubirii. O lume plina de persoane care transforma orice obsesie, aventura, lipeala, atractie, intr-o iubire nemaipomenita. Mi-e mila de copiii ce vor pasi in lumea asta in care valorile sunt atat de prost intelese si plasate.

Ce te faci cu o inima ce nu vrea sa iubeasca?!

Ce te faci atunci cand nu esti capabil sa iubesti asa cum vrei tu? Daca ai o inima ca a mea care refuza sa iubeasca asa cum vrei. Vreau sa iubesc ca in toate filmele americane, sa ma daruiesc complect, sa nu ma pot concentra, sa fiu cu capul in nori, sa nu pot manca sa nu pot respira fara sa ma gandesc la persoana iubita. Dar ea nu vrea... inima mea incapatanata nu vrea.


Ce ma fac in situatia asta? Intreb faimoasa magic eight ball? Sau mai bine va intreb pe voi....

Pana acum am ajuns la concluzia ca: My heart was meant bo be broken before it was made to love. Daca aveti o concluzie mai buna faceti un bine si lasati un comment cu ea:D

NU MERIT IUBIRE!...

Probleme in paradis... Desi fan al iubiri, am realizat un lucru: NU MERIT IUBIRE! E simplu, e usor si e inevitabil.
Ca orice om, necesit iubire, dar se pare ca nu o merit. Tot ma plang atat ca e greu de gasit, ca e greu de mentinut... bla bla bla. Cu toate astea nu m-am gandit la faptul ca poate nu o vad, nu lupt pt ea si in cele din urma nu o merit. E cam aiurea sa o risipesti in halu asta mai ales la cat este de pretioasa pentru omenirea asta lipsita de adevarata cunoastere de valori... .

Precum estimam lenea a intervenit iremediabil si nu am mai scris nimic nici pe blogg nici la roman. Insa,in urma unor presiuni , am decis sa fac o noua postare asa de 2010:P. Ce sa spun... nu cred ca anul asta va fi cu mult mai bun ca anii ce au trecut, exista sanse mari sa fie cu mult mai rau. "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpu" vorbele lui Badea:D. Criza economica mai avem, criza politica mai avem,deci nu ma indoiesc ca si criza sentimentala este inca prezenta. Cum primele doua au sanse minime sa se rezolve sfatuiesc lumea sa incerce sa o rezolve pe a treia. Eu marturisesc ca am inceput anul in forta din aceasta perspectiva:P. Asa ca oameni buni la treba... Iubiti, ajutati, incurajati si faceti din lumea asta un loc putin mai bun:)