vineri, 26 noiembrie 2010

Scrisoare imaginara catre Arad



Scriu aceste randuri de pe bancile studentiei(defapt de pe patul din camin) fiind inspirat de prima ninsoare cazuta de cand sunt in Cluj.

Ca sa va faceti o idee mai buna despre cine va "vorbeste" va spun ca m-am nascut si am crescut in Arad, oras pe care il voi iubi si aprecia pentru toate clipele minunate si cele mai putin minunate pe care mi le-a oferit: prima gura de aer, prima imbratisare, primul sarut, prima dragoste, prima (si in orice caz nu si ultima) dezamagire in dragoste, prima idee filozofica, prima ambitie, primul vis... .

Cu un zel nebun, tipic adolescentin si cu indrumarile unor profesori, am luat, impreuna cu prietenul meu Fenix, Clujul in asediu. Trebe sa spun ca lipsa unui buget mai consistent ne-a cam taiat din avant, dar nu ne dam batuti chiar acum.

Clujul e frumos, dar nu cum ma asteptam sa fie. E bine si e rau, e facil si e greu, e inaltator, dar in acelasi timp paganesc si grotesc. E plin de oameni si totusi ... e gol.

Cu drag, al vostru, Aaron.

(Dedicata mamei mele)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu