Oricat as incerca sa spun ca traiesc o viata fara regrete, o viata in care spun da oportunitatilor, traiesc intr-o lume in care ai de ales. In aceasta alegere, intotdeauna vei ajunge sa te intrebi ce s-ar fi intamplat daca as fi ales diferit. Despre asta este scrisoarea asta, despre ce regret in ceea ce te priveste pe tine. In primul rand regret ca atunci cand ai fost langa mine, nu m-am oprit si am savurat acel moment, ca in ciudat faptului ca ti-am auzit vocea de atatea ori, doar cand nu am mai auzit-o, am ajuns sa o apreciez; ca in ciuda faptului ca de atatea ori cand ti-am privit ochii, nu am stiut sa privesc dincolo de ei. Regret ca nu ti-am spus niciodata exact ce simt, ca nu ti-am sarutat buzele, ca nu ti-am atins sufletul, in felul in care am dorit , in interiorul meu. De asemenea regret ca nu am vazut niciodata apusul tinandu-te in brate, ca nu am descoperit niciodata rasaritul cu tine langa mine. Regret ca vorbele mele, oricat de puternice ar fi ele cateodata, nu au fost destul de tari pentru a te tine langa mine, dar cel mai mult sa stii ca regret, faptul ca nu regret ca te iubesc.
Cu dragoste, al tau suflet pierdut,
Aaron
