marți, 15 martie 2011

De-as fi stapan de univers
Si tot ce-ating, de s-ar misca,
Nu te-as opri in veci sa mergi,
Sa sari, sa canti sau sa dansezi.

Ce rost sa-ti spun ca te iubesc,
Cand nu te plac asa cum esti?
Nu plac ca simti si ca doresti
Si ca te pierzi in ce-i lumesc.

De-as fi intradevar izvor de fericire
Si tu ai fi tot pentru mine,
Te-as indragi orice ai face,
Dar nu m-as mai numi tot Dumnezeu.

2 comentarii:

  1. asta e epica! chiar imi place! versuri de la/din suflet pentru suflet(e)! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Thank you, a fost scrisa in timpul unui curs de Istorie Medie a Romaniei:))

    RăspundețiȘtergere