Totul la mine e batran, in afara de corp. Mintea mi-e bolnava, sufletul mi-e pustiit, speranta a murit, iar vointa nu mai exista. Sunt mort deabinelea, dar totusi viu. Nimic nu ma mai distreaza, nimic nu ma mai intriga si nimic nu ma mai misca, sau mai bine zis eram... Ai aparut tu, copila suava! Si desi n-ar trebui... Jocul tau mi-a pacalit inima si dobitoaca s-a pus pe pompat sange in locul ocupat asa mult timp de praf si-alcool. In dansul tau m-ai prins si mi-ai scuturat hainele de praf. Mi-ai luat din mana bastonul pe care m-am bazat atata timp, si-acum ma simt un caraghios pe-o sarma intr-un circ. Si nu iti place ca eu scriu, ca nu traiesc decat pe foaie, dar tu copil prostut ce esti, nu realizezi ca eu traiesc mai multe clipe, ani si vieti decat oricare om pe care-l vezi.
Thank you, sweet Lorelei:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu