Viitorul? O gluma...

Viitorul se apropie si nu-l doresec, m-asteapta cu bratele deschise si mie imi vine sa-l plesnesc. M-as rupe in mii de bucati, sa fug in colturile lumii, sa m-ascund de timp si moarte, dar nu se poate. Vine timpul peste mine si in curand va trebui sa ma schimb: nu tu nopti de primavara, nu tu ploi adanci de vara, nu tu somn usor de copil de primara, nu tu betie generala. Tinut in tinute la patru piroane, spanzurat de gat cu sarpe de matase si incaltat cu falci de crocodil. Nu tu droguri si femei si masaje cu ulei. Slujba prost platita, o mancare prapadita si o bere ingalbenita. Refuz sa cred ca asa voi fi in viitorul izbitor de apropiat. Dar ma asteapta, singura scapare: sa iau soarta de gat si s-o violez pana imi da ce vreau...suna comic, dar la ceva mai bun nu ma gandesc momentan. Pretind a fi aspirant la slujba de scriitor, dar nu sunt capabil sa termin o carte, nu imi fac curaj sa ma duc la un amarat de ziar sa caut de lucru, tot ce scriu sunt niste amarate de idei pe un blog semi-obscur, partial cunoscut. Naiba stie ca altceva ce sa-mi placa sa fac n-am gasit si chiar daca nu am certitudinea ca voi fi bun la asta, continui ca boul in arena. Timp cretin, absurd si prost nu mai trece asa nervos, fi si tu generos cu unu si mai prost...