Il privea cu aceea pofta cu care un copil se uita la o ciocolata pe un raft. Il dorea si prin urmare, in scurt timp il avea. Acum insa il privea cu alti ochi, acum era o simpla jucarie de care s-a plictisit, pentru ca i-a cunoscut toate secretele. O dezgusta imaginea lui, era umil, isi pierduse si ultimul strop de demnitate pentru a-i face pe plac si acum nu mai conta. Era doar o carcasa din barbatul ce era odata, il lasase pustiit si din aceasta cauza nu mai prezenta nici cel mai mic interes pentru ea. Totul avea sa se termine acum. Speranta lui avea sa fie inutila, iluzia, pe care ea atat de bine a creat-o, nu isi mai avea nici ea rostul acum. Asa ca povestea se incheie intr-un pur si dureros adevar. El priveste piesa de teatru asemenea unui nebun: ochii bulbucati si simtea cum lumea ii era trasa de sub picioare, pentru ca sa fim seriosi daca ii luase sufletul ii luase si mintile. Ea ramanea dupa aceasta relatie cu ce ramane dupa fiecare: cu satisfactia ca a mai facut o victima si cu dorinta de a gasi o noua jucarie si mai interesanta. Nu era o vaduva neagra deoarece nu isi omora partenerii, le facea un lucru mai rau: ii lasa in viata, daca o poti numi asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu