Basm (partea a II-a)

Te-am iubit si te iubesc si pentru tine m-am dus in capat de lume, in cel mai inalt varf si cel mai adanc abis, in cautarea celui ce stapaneste marile si uscaturile, cerul si stelele, sa-i cer un singur lucru: sa ma faca om, sa calc pamantul in picioare, sa inspir si sa expir, sa visez si sa traiesc. Sa-mi dea viata si putere, sa ma lupt pentru iubirea ta, sa te rapesc orcului. Si-l gasesc pe El, pe Stapan, dar nu e cum se spune,nu e nici iubitor, nici atotputernic. Era un on batran ce se lupta cu timpul la fel ca ceilalti, doar ca el era singurul capabil sa castige vreo batalie. Si-l rog frumos sa ma transforme sa-mi dea sange in loc de cerneala, trup in loc de foi si armura in loc de coperti, sa-mi transforme cuvintele in cea mai ascutita sabie, sa-i strapung inima acelui orc. Si imi spune ca da, dar ca in schimb trebuie sa fac lumea sa-l iubeasca, sa-l adore, sa moara gandindu-se la El. Era greu, dar faptul ca nu te aveam era un lucru mult mai greu de indurat. Asa ca am scris minciuni, presarate cu praf de credinta si l-am facut pe omul de rand sa-l iubeasca si sa creada in El si El era multumit, ii se citea satisfactia in ranjetul pe care il purta cand a vazut. Acum era timpul recompensei: si ma pregatesc, si ma aseaza, si ranjind incepe a se misca si eu incep a ma schimba: foile se rupeau incet si dureros, dar induram gandindu-ma la tine. Si cresc, nu ma mai recunosc, si incep a ma ridica si a ma ridica. Pamantul era acum asa de departe si nu intelegeam cum am sa fiu eu aproape de tine cand El ma ridica atat de sus. Si inainte de a atinge cerul El striga: - Orcul a venit inaintea ta si m-a umplut de aur, doar sa te tin cat mai departe de Ea! Era groaznic, m-a pacalit de aceea avea ranjetul acela, nu inteleg cum cel ce detine si marea si uscatul si cerul si stelele, sa vrea si mai multe bogatii, dar asa e aurul, are o sclipire ce fura mintile oricui. Dar acum ce avea sa se intample cu mine? Am atins cerul si nu am nicio forma, sunt un... NOR! Dar in ciuda faptului ca orcul vrea sa ma tina departe de tine, sa stii ca atunci cand vei vedea fulgere, sunt eu, scuturandu-mi lanturile ce ma tin aici pe cer si cand auzi tunete, eu iti strig numele din cer si atunci cand ploua, sa stii ca eu plang, plang pentru ca asta e singurul mod in care parti din mine te pot atinge, iti pot atinge buzele si iti pot mangaia parul.

Dedicata ochilor albastri ce s-au pierdut.