miercuri, 6 aprilie 2011

Imperfectiune


Stau si iti privesc inocenta si perfectiunea . Te vad printre gratii de platina ce sclipesc la lumina ochilor tai. As vrea sa te ating, dar nu ma lasi, ma ti aici, in colivia aceasta pe care ai creat-o pentru mine, sunt atat de aproape de tine dar nu te pot atinge. O scurta adiere a primaverii aproprie parfumul tau de mine si imi confera alinarea de care am nevoie sa supravietuiesc. Ma vrei si te vreau, dar tu esti prea fragila, dulce papusa de portelan, iar eu hoinar, grotesc si vulgar, am mainile prea batatorite pentru a-ti atinge pielea. Mi-ai da inima pe tava, dar cand as prinde-o, s-ar sparge in mii de bucati si tu nu ai mai fi, nu ai mai trai. De aceea stau aici, stau si te privesc, te simt cu sufletul si te ating cu gandul, pentru ca ele nu te pot rani. Si tu ma aceepti, ma hranesti si ma ajuti sa supravietuiesc, imi oferi ochii tai dulci in care sa ma oglindesc. Iar cand noapte vine si doar lumina lunii ma lasa sa te vad, imi canti din harpa, grandioase sunete ce imi incanta auzul. As vrea sa fiu o coarda, sa-ti simt atingerea, sa vibrez cum vrei tu sa vibrez, sa fiu responsabil pentru un lucru asa frumos cum este cantecul tau, dar ingerii nu au fost niciodata facuti pentru a fi atinsi de muritori, doar vazuti, pentru a reda credinta in frumos si in perfectiune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu