vineri, 15 aprilie 2011


Cand te uiti in cutia ta de amintiri, ce gasesti? E plina de papusi prafuite, de vise spulberate, sau de adevarate cadavre? Gasesti tu oare vreodata, clipe ce de mult le credeai pierdute, clipe ce iti par in alta viata avute? Sau gasesti doar clipe ce compun eul tau prezent. O poti numi o amintire atunci cand privindu-te in oglinda, nu regasesti acel copil nastrusnic ce infrunta monstri, ce deseori fugea pe dealuri verzi, mai liber ca orice pasare ce o poate avea cerul? Mai esti tu oare, atunci cand acel copil moare? Cufar cu jucarii, mormant al tineretii mele, azi te umplu cu prima tigara, prima betie, prima noapte de amor, prima zi nedormita, prima dragoste gresita. Maine, cine stie... si atunci cand nu ma vei mai cunoaste, cand copilu ce te-a construit a disparut, ia-ma cu tine si bate ultimul cui din cavou si imbraca-ma in ultimul carou. Du-ma pe ultimul drum, autostrada a amintirilor, oras al durerilor, construit de mine, in cele mai grele momente pentru refugiu. Un buncar ce are un singur inamic: Uitarea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu