Basm

Statea intinsa pe burta, pe covorul din camera ei. Scria in jurnal tot ce vroia, dar nu avea jurnal, nu ii trebuia, ma avea pe mine.Stateam in fata ei, o priveam in timp ce imi spunea tot ce era pe sufletul ei. Imi spunea multe, foarte multe si cuvintele ce le "scria" pe mine ramaneau in mine, imprimate bine. Nu erau importante pentru mine, dar le tineam pentru ca erau de la ea. Nu stia! Nu stia cum o privesc, cel putin nu cred ca stia. Ochii ei albastri priveau in gol in timp ce mana ei "desena" in aer. Imi explica drama ei, iubirea ei ce era mai degraba tortura, imi povestea de printul ei, pe care eu il vedeam orc, imi povestea multe, pentru ca eu eram jurnalul ei! Eram multumit cu putinul ce-l primeam: prezenta ei, o oarecare atentie din partea ei si cateodata, o atingere. Nu indrazeam sa cer mai mult, desi pielea mea tipa sa o atinga pe a ei, buzele mele tipau dupa ale ei... Dar nu stia, sau cel putin nu cred ca stia. Imi placea, dar curand nu a mai fost asa. Orcul mi-a furat-o si acum ea sta ascunsa intr-un nor departe, a uitat de jurnalul ei. Probabil a uitat de mine, dar eu stau aici, tinandu-i secretele ascunse in mine, sperand ca isi va aminti candva de mine. As calatori 7 mari si 7 tari s-o salvez, dar nu stiu daca vrea sa fie salvata si nici eu nu sunt Fat Frumos, sunt doar un biet jurnal, file albe prinse intre doua coperte de piele care din cand in cand ia un ciob de inima franta si il transforma intr-o poveste. Intr-o poveste asemenea celor ce alta data mi le spunea Ea.

Dedicata ochilor albastri ce s-au pierdut.