Oare ...

Sondajul pus de mine se bucura de activitate. Din 22 de voturi, 14 spun ca inca mai cred in dragoste, 8 nu. Nu stiu ce inseamna asta. Sper ca asta inseamna ca speranta nu a murit, ca dragostea inca mai e pe acolo pe unde, in mici coltisoare, dar sper sa nu fie doar in teorie. Sper ca cei ce au votat cu da, au pus si in practica, folosesc iubirea, o imprastie peste tot si molipsesc pe altii. Ca nu ramane doar un vot, ci o participare activa la promovarea ei. Pentru cei ce au votat nu, nu pot sa spun decat: sper sa va molipsiti si voi:).
Mersi pentru sustinere,
Xander Gabe

Happy ending

E cinci dimineata
Si e frig cumplit,
Noi doi mergem grabit,
Ascunsi in deasa ceata.

Te pierd, te strig, te caut,
Si doar cu mintea te gasesc,
Te am, te prind, te rup
Si doar in vis te regasesc.

Dar visul, nu e vis
Si tu stai langa mine,
Nu te-am pierdut,
Ci stam amandoi, aici, in paradis.

Facultate frate...

Ca sa fac un rezumat cat mai adecvat posibil: facultatea sucks! Pe langa faptul ca nu este nimic decat o simpla industrie, care incearca sa faca o multime de bani, este pur si simplu o sursa in plus de stres. Nu stiu daca aceste caracteristici sunt specifice doar invatamantului si societatii din Romania, dar in fiecare zi petrecuta in ambientul acesta academic, apreciez mai mult liceul si gimnaziu( probabil as aprecia si primara, dar nu imi amintesc prea multe de atunci). La inceput erau acele zile in care daca stiai sa scrii si sa citesti erai o persoana culta si respectata, apoi zilele in care a merge la scoala era ceva special, dupa aceea terminarea liceului si gandul de a merge la facultate erau profund apreciate. Acum pe langa faptul ca a face o facultate este pentru multe persoane o banalitate si gandul de a nu o face, un lucru la granita ereziei, conteaza si unde o faci, cate ai facut si in cate domenii ti-ai dat masteratul, cate carti de specialitate ai scris, etc. Oamenilor care au aceste ganduri: TREZITI-VA! Sunteti intr-o lume de oameni care considera cultura, a fi in trend cu fitele din moda de la Milano si care nu stiu sa gandeasca singuri, dar care au facultate. E o bucata de hartie pentru numele lui Dumnezeu, pe care o poti folosi cand ti se termina hartia la wc. Vreti sa stiti ce inseamna facultatea pentru mine? O fabrica de stres. O fabrica pentru ca scoate produse pe banda rulanta si de multe ori din cauza cantitatii se trece cu vederea calitatea si e plina de stres deoarece studentii sunt supusi atator presiuni incat nu stiu de unde sa incep. In primul rand presiunea parintilor(cred ca 85% din studenti sunt la faculta la care sunt din cauza acestei presiuni), presiunea financiara( dai atatia bani in faculta pe care cred ca unii ar putea sa-si deschida o afacere singuri), presiunea sociala(incercati sa spuneti unui adult ca nu faceti si nici nu aveti de gand sa faceti o facultate) si lista poate continua. In plus in facultate din cauza caracterului de fabrica se pierde ce cred eu ca este cel mai important in procesul de invatare: legatura cu profesorul. Aici nu mai sunt profesorii care iti influenteaza modul de gandire, modul de a simti si modul de a trai. Aici profesorul iti dicteaza un curs de care cred ca si el s-a plictisit, iar la sfarsitul orei pleaca fara a-ti arunca nici cea mai mica privire. Te face sa te simti asemenea unei femei usoare, abandonate in pat dupa ce a fost folosita si nu a primit in schimb nici macar un zambet sau un ramas bun.

Scrisoare catre tine,

Oricat as incerca sa spun ca traiesc o viata fara regrete, o viata in care spun da oportunitatilor, traiesc intr-o lume in care ai de ales. In aceasta alegere, intotdeauna vei ajunge sa te intrebi ce s-ar fi intamplat daca as fi ales diferit. Despre asta este scrisoarea asta, despre ce regret in ceea ce te priveste pe tine. In primul rand regret ca atunci cand ai fost langa mine, nu m-am oprit si am savurat acel moment, ca in ciudat faptului ca ti-am auzit vocea de atatea ori, doar cand nu am mai auzit-o, am ajuns sa o apreciez; ca in ciuda faptului ca de atatea ori cand ti-am privit ochii, nu am stiut sa privesc dincolo de ei. Regret ca nu ti-am spus niciodata exact ce simt, ca nu ti-am sarutat buzele, ca nu ti-am atins sufletul, in felul in care am dorit , in interiorul meu. De asemenea regret ca nu am vazut niciodata apusul tinandu-te in brate, ca nu am descoperit niciodata rasaritul cu tine langa mine. Regret ca vorbele mele, oricat de puternice ar fi ele cateodata, nu au fost destul de tari pentru a te tine langa mine, dar cel mai mult sa stii ca regret, faptul ca nu regret ca te iubesc.

Cu dragoste, al tau suflet pierdut,

Aaron

Scrisoare imaginara catre Arad

Scriu aceste randuri de pe bancile studentiei(defapt de pe patul din camin) fiind inspirat de prima ninsoare cazuta de cand sunt in Cluj.

Ca sa va faceti o idee mai buna despre cine va "vorbeste" va spun ca m-am nascut si am crescut in Arad, oras pe care il voi iubi si aprecia pentru toate clipele minunate si cele mai putin minunate pe care mi le-a oferit: prima gura de aer, prima imbratisare, primul sarut, prima dragoste, prima (si in orice caz nu si ultima) dezamagire in dragoste, prima idee filozofica, prima ambitie, primul vis... .

Cu un zel nebun, tipic adolescentin si cu indrumarile unor profesori, am luat, impreuna cu prietenul meu Fenix, Clujul in asediu. Trebe sa spun ca lipsa unui buget mai consistent ne-a cam taiat din avant, dar nu ne dam batuti chiar acum.

Clujul e frumos, dar nu cum ma asteptam sa fie. E bine si e rau, e facil si e greu, e inaltator, dar in acelasi timp paganesc si grotesc. E plin de oameni si totusi ... e gol.

Cu drag, al vostru, Aaron.

(Dedicata mamei mele)

Urasc femeile ce le-am iubit

Multe lucruri s-au schimbat de cand sunt la Cluj, dar de asemenea multe au ramas la fel. In ceea ce priveste "my love life" lucrurile au ramas dureros de "la fel". Traiesc intr-un continuu asincronism sentimental: cand eu iubesc persoana pe care o iubesc nu ma iubeste, iar atunci cand sunt iubit nu sunt indragostit de persoana aceea. Urasc femeile ce le-am iubit pentru ca din cauza lor nu am putut iubi femeile ce m-au iubit pe mine.
E urat cand "Fortuna" isi bate joc in asa fel de tine si totusi nu ai ce face, stai si privesti aceasta odioasa "piesa de teatru" si speri ca aceasta sa se termine cat mai repede posibile.
Imi cer scuze femeilor ce meritau sa le iubesc si nu am facut-o, iar celor ce le-am iubit le multumesc pentru ca m-au facut ceea ce sunt acum. Si desi nu sunt foarte multumit de ceea ce sunt acum, le multumesc pentru ca probabil toate acestea vor duce la ceva mai bun...

Good guys get fucked, bad guys get laid

Recent mi s-a cofirmat acest adevar. Ceea ce este si mai grav este ca femeile sunt extrem de constiente in ceea ce priveste daca un barbat e good sau bad, dar in cunostinta de cauza il aleg pe ala rau. E incredibil! Nu stiu daca s-o cataloghez ca si prostie sau masochism tipic feminin...
Si dupa cum spune si titlul articolului, they get laid, in timp ce good guys primesc discursuri de genu: esti un prieten minunat si ma inteleg super cu tine, dar...(il prefer pe tipu care ma face sa sufar in fiecare zi mai mult) sau imi placi ca om si ca prieten, dar ....(prefer tipii carora nu le pasa de mine). Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca discursurile astea le-am invatat pe derost si mai nou fac crize de nervi cand le aud.
Oricum idea de baza ar fi aceea ca femeile sunt nebune, ele is in limba dupa toti idiotii si tot ele se plag ca toti barbati sunt niste porci si nenorociti....