Femeile sunt asemenea tigarilor...

Acest articol este unul din seria: "femeile sunt asemenea..." . Sunt constient ca aceste articole imi vor aduce multa ura din partea unor femei, dar sper ca pana la urma acestea sa observe ca in ciuda faptului ca sunt usor misogin, le iubesc pe toate.
Argumentele care imi sustin cauza sunt urmatoarele: in primul rand prima tigara, asemenea primei femei, nu se uita si ramane speciala pana la capat, apoi asemenea tigarilor, femeile creaza dependenta destul de periculoasa. In ceea ce priveste numarul, te multumesti si cu una, dar niciun barbat nu se supara cand are mai multe.Ca si in cazul femeilor, multi incearca tigarile cele mai tari, insa nu multi le fac fata. Femeile si tigarile, dupa uz excesiv, isi lasa puternic amprenta asupra sanatatii tale, dar sunt extrem de placute. Ambele iti consuma toti bani, dar sunt lucruri in care iti bagi si ultimi bani(dar macar tigarile nu iti sar in cap cand nu mai ai bani sa le dai, sunt un asemenea cainilor, te inteleg si iti tin companie in liniste).
In incheiere, asemenea ultimei tigari din pachet, atunci cand o gasesti pe the ONE, ti de ea si refuzi sa o cedezi, devi egoist si o savurezi, o lasi sa te patrunda in interior si sa te cuprinda in euforie.

Vis (de)scris

Imi place sa cred ca visez dupa un scenariu scris de mine, imi place sa cred ca fiecare cuvant pe care il scriu, e mai mult decat un cuvant, e un sentiment, o amintire, o emotie, o lacrima pe un obraz, un zambet pe buze. Imi place sa cred ca inima ta vibreaza in acelasi ritm cu a mea atunci cand citesti ce scriu, ca acele cuvinte scrise"te bantuie" cand esti in pat, la lucru sau la scoala. Vreau ca vorbele mele sa rupa bariera distantei, sa ne faca intimi in gandire si simtire, vreau ca atunci cand visezi, sa visezi cu vorbele mele. Ti le ofer, foloseste-le cum iti place, dar atunci cand le folosesti gandeste-te la omul care sta in spatele lor, gandeste-te la mine!

Totul incepe cu o cafea...

Emana un aer de romantism fracez, era delicata si rafinata.Parul saten cadea usor pe umeri si ochii ei albastrii te patrundeau de la prima

privire. Buzele rosii si bluza puternic decoltata in v ii tradau natura pasionala. Arunca o privire in cafenea si se opreste la mine. Paseste incet

indreptandu-se spre mine. Formele ii sunt in miscare si se apropie. Se aseaza in fata mea. Ii simt parfumul cum ma inconjoara si seduce, ma poarta

si ma prinde, ma face un prizonier al miresmei sale.
- Te deranjeaza daca te insotesc?Nu cred ca mai sunt alte locuri libere.
- Nu, imi face placere. Xander.
- Lia, imi pare bine.
Asteptam sa-i ia comanda si in acest timp tot ce fac este sa o privesc si sa zambesc intr-un mod idiotic. Cafeaua se raceste si tigara se fumeaza

singura, dar nu ma pot concentra la altceva decat la ea. Ne pierdem in discutii banale, dar privirile noaste fac adevarata actiune. Ochii nostri

sunt adevarati balerini: joviali, danseaza, se prind, se arunca, se mangaie si se lasa.Ne terminam cafeaua si nimeni nu mai zice nimic. Se ridica si instinctiv ma ridic si eu, iese si o urmez, o ia inainte si eu ma apropri, o iau de mana si ma lasa, o strang in brate si... ma saruta!

Oare ...

Sondajul pus de mine se bucura de activitate. Din 22 de voturi, 14 spun ca inca mai cred in dragoste, 8 nu. Nu stiu ce inseamna asta. Sper ca asta inseamna ca speranta nu a murit, ca dragostea inca mai e pe acolo pe unde, in mici coltisoare, dar sper sa nu fie doar in teorie. Sper ca cei ce au votat cu da, au pus si in practica, folosesc iubirea, o imprastie peste tot si molipsesc pe altii. Ca nu ramane doar un vot, ci o participare activa la promovarea ei. Pentru cei ce au votat nu, nu pot sa spun decat: sper sa va molipsiti si voi:).
Mersi pentru sustinere,
Xander Gabe

Happy ending

E cinci dimineata
Si e frig cumplit,
Noi doi mergem grabit,
Ascunsi in deasa ceata.

Te pierd, te strig, te caut,
Si doar cu mintea te gasesc,
Te am, te prind, te rup
Si doar in vis te regasesc.

Dar visul, nu e vis
Si tu stai langa mine,
Nu te-am pierdut,
Ci stam amandoi, aici, in paradis.

Facultate frate...

Ca sa fac un rezumat cat mai adecvat posibil: facultatea sucks! Pe langa faptul ca nu este nimic decat o simpla industrie, care incearca sa faca o multime de bani, este pur si simplu o sursa in plus de stres. Nu stiu daca aceste caracteristici sunt specifice doar invatamantului si societatii din Romania, dar in fiecare zi petrecuta in ambientul acesta academic, apreciez mai mult liceul si gimnaziu( probabil as aprecia si primara, dar nu imi amintesc prea multe de atunci). La inceput erau acele zile in care daca stiai sa scrii si sa citesti erai o persoana culta si respectata, apoi zilele in care a merge la scoala era ceva special, dupa aceea terminarea liceului si gandul de a merge la facultate erau profund apreciate. Acum pe langa faptul ca a face o facultate este pentru multe persoane o banalitate si gandul de a nu o face, un lucru la granita ereziei, conteaza si unde o faci, cate ai facut si in cate domenii ti-ai dat masteratul, cate carti de specialitate ai scris, etc. Oamenilor care au aceste ganduri: TREZITI-VA! Sunteti intr-o lume de oameni care considera cultura, a fi in trend cu fitele din moda de la Milano si care nu stiu sa gandeasca singuri, dar care au facultate. E o bucata de hartie pentru numele lui Dumnezeu, pe care o poti folosi cand ti se termina hartia la wc. Vreti sa stiti ce inseamna facultatea pentru mine? O fabrica de stres. O fabrica pentru ca scoate produse pe banda rulanta si de multe ori din cauza cantitatii se trece cu vederea calitatea si e plina de stres deoarece studentii sunt supusi atator presiuni incat nu stiu de unde sa incep. In primul rand presiunea parintilor(cred ca 85% din studenti sunt la faculta la care sunt din cauza acestei presiuni), presiunea financiara( dai atatia bani in faculta pe care cred ca unii ar putea sa-si deschida o afacere singuri), presiunea sociala(incercati sa spuneti unui adult ca nu faceti si nici nu aveti de gand sa faceti o facultate) si lista poate continua. In plus in facultate din cauza caracterului de fabrica se pierde ce cred eu ca este cel mai important in procesul de invatare: legatura cu profesorul. Aici nu mai sunt profesorii care iti influenteaza modul de gandire, modul de a simti si modul de a trai. Aici profesorul iti dicteaza un curs de care cred ca si el s-a plictisit, iar la sfarsitul orei pleaca fara a-ti arunca nici cea mai mica privire. Te face sa te simti asemenea unei femei usoare, abandonate in pat dupa ce a fost folosita si nu a primit in schimb nici macar un zambet sau un ramas bun.

Scrisoare catre tine,

Oricat as incerca sa spun ca traiesc o viata fara regrete, o viata in care spun da oportunitatilor, traiesc intr-o lume in care ai de ales. In aceasta alegere, intotdeauna vei ajunge sa te intrebi ce s-ar fi intamplat daca as fi ales diferit. Despre asta este scrisoarea asta, despre ce regret in ceea ce te priveste pe tine. In primul rand regret ca atunci cand ai fost langa mine, nu m-am oprit si am savurat acel moment, ca in ciudat faptului ca ti-am auzit vocea de atatea ori, doar cand nu am mai auzit-o, am ajuns sa o apreciez; ca in ciuda faptului ca de atatea ori cand ti-am privit ochii, nu am stiut sa privesc dincolo de ei. Regret ca nu ti-am spus niciodata exact ce simt, ca nu ti-am sarutat buzele, ca nu ti-am atins sufletul, in felul in care am dorit , in interiorul meu. De asemenea regret ca nu am vazut niciodata apusul tinandu-te in brate, ca nu am descoperit niciodata rasaritul cu tine langa mine. Regret ca vorbele mele, oricat de puternice ar fi ele cateodata, nu au fost destul de tari pentru a te tine langa mine, dar cel mai mult sa stii ca regret, faptul ca nu regret ca te iubesc.

Cu dragoste, al tau suflet pierdut,

Aaron