duminică, 27 februarie 2011

Cosmar si disperare


Muza a creatiei mele, intoarce-te la mine. Vino ca o nimfa ce ma cucereste fara sa-mi dau seama, intoarce-te ca o naluca ce imi ia mintile, fa-mi in ciuda ca nu te pot atinge, dar fi in jurul meu, fi dulcele meu blestem, bantuie-mi visul si fiinta si umple-le cu imaginatie. Lasa-ma sa te pun pe foaie, sa te simt cum devi literatura, dulce literatura ce incanta privirea si auzul tuturor. Fi imnul durerii si fericirii omului de peste tot si cucereste-l cum m-ai cucerit pe mine. Nu imi intoarce spatele, arata-mi ochii tai, fie ei albastri, verzi, caprui sau negri, amageste-ma cu buzele tale, fa-ma al tau si apoi scuipa-ma afara, pentru ca doar in suferinta aceea te pot creea din nou. Nu-mi lasa foaia alba si pustiita, nu ma lasa sa mor in linistea cuvintelor nescrise si lipsite de sentiment, cuvinte goale ce nu misca nici o frunza intr-o toamna tarzie.

marți, 22 februarie 2011

Joc periculos


In semiobscuritatea din camera singurul mod in care te pot "vedea" este sa te ating, asa ca nu sunt egoit - degetele mele calatoresc pe pielea ta, exploreaza fiecare por si-l face sa tremure, dar nu mi-e de ajuns sa te ating, vreau sa te gust, asa ca buzele mele te sorb si iti captureaza esenta. Esti asa aproape de inima mea si eu de a ta incat simt ca danseaza impreuna, jovial, ca doi copii ce se indragostesc. Ma simt legat de tine si mainile ce le tinutiau pe ale tale acum se plimba in jurul gatului tau, iti depisteaza pulsul alert si incep sa te stranga usor, ingreunandu-ti respiratia, dar nu te impotrivesti, te lasi dusa si adusa pe acest pamant. Cu fiecare penetrare simt ca ma pierd in tine, ca imi pierd identitatea si devin al tau.
Vreau sa te sfasii pentru ceea ce imi faci. Sa te rup in mii de bucati si sa te pierzi. Oh, faptura fragila ce esti, nici nu stii cat de tare mi-ai zdruncinat mintile.
Te prind de gat, vreau sa te omor si am s-o fac! Iti dai seama de asta, oh, dar e prea tarziu. Ochii tai albastrii se fac mari si incearca sa-mi patrunda sufletul, sa inteleaga de ce? Si eu te strang mai tare si ochii tai se pare ca au inteles deja si nu ma mai intreaba si...parca stiu. Iti pierzi si ultima suflare si parca mi-o dai mie, si stau si iti privesc trupul, inert si fara de caldura si tot ce simt e ... liniste.

joi, 17 februarie 2011

Origine si traiectorie

Vreau sa ma intorc la momentul creatiei mele. Vreau sa revin la mine, cand eu eram tot ce stiam. Cand ma formam in burta mamei. Cand tipetele si certurile erau sunete estompate, cand lumea mea era perfecta, pentru ca era ferita de lumea in care am ajuns. Loc ferice si placut in care banii nu aveau valoare si timpul nu conta. Loc in care nimeni nu ma cunostea si nimeni nu ma afecta. Atunci doream sa ies, sa plec, acum vreau inapoi. Vreau sa stau si vreau sa plec, vreau sa strig si vreau sa tac, vreau sa ma ridic si apoi sa cad. Vreau sa ma pierd in intuneric dupa ce lumina mi-a ars ochii si vreau sa plutesc in vid. Sa fiu singur si impacat. Sa ma pierd in nestiinta, sa nu stiu ce nu imi e in putinta. Vreau sa stiu ca nu mai stie nimeni de mine, vreau sa stiu ca nu stiu nimic de nimeni. Vreau fericirea simpla de atunci!

vineri, 11 februarie 2011

Basm


Statea intinsa pe burta, pe covorul din camera ei. Scria in jurnal tot ce vroia, dar nu avea jurnal, nu ii trebuia, ma avea pe mine.Stateam in fata ei, o priveam in timp ce imi spunea tot ce era pe sufletul ei. Imi spunea multe, foarte multe si cuvintele ce le "scria" pe mine ramaneau in mine, imprimate bine. Nu erau importante pentru mine, dar le tineam pentru ca erau de la ea. Nu stia! Nu stia cum o privesc, cel putin nu cred ca stia. Ochii ei albastri priveau in gol in timp ce mana ei "desena" in aer. Imi explica drama ei, iubirea ei ce era mai degraba tortura, imi povestea de printul ei, pe care eu il vedeam orc, imi povestea multe, pentru ca eu eram jurnalul ei! Eram multumit cu putinul ce-l primeam: prezenta ei, o oarecare atentie din partea ei si cateodata, o atingere. Nu indrazeam sa cer mai mult, desi pielea mea tipa sa o atinga pe a ei, buzele mele tipau dupa ale ei... Dar nu stia, sau cel putin nu cred ca stia. Imi placea, dar curand nu a mai fost asa. Orcul mi-a furat-o si acum ea sta ascunsa intr-un nor departe, a uitat de jurnalul ei. Probabil a uitat de mine, dar eu stau aici, tinandu-i secretele ascunse in mine, sperand ca isi va aminti candva de mine. As calatori 7 mari si 7 tari s-o salvez, dar nu stiu daca vrea sa fie salvata si nici eu nu sunt Fat Frumos, sunt doar un biet jurnal, file albe prinse intre doua coperte de piele care din cand in cand ia un ciob de inima franta si il transforma intr-o poveste. Intr-o poveste asemenea celor ce alta data mi le spunea Ea.

Dedicata ochilor albastri ce s-au pierdut.

Femeile sunt asemenea tigarilor...


Acest articol este unul din seria: "femeile sunt asemenea..." . Sunt constient ca aceste articole imi vor aduce multa ura din partea unor femei, dar sper ca pana la urma acestea sa observe ca in ciuda faptului ca sunt usor misogin, le iubesc pe toate.
Argumentele care imi sustin cauza sunt urmatoarele: in primul rand prima tigara, asemenea primei femei, nu se uita si ramane speciala pana la capat, apoi asemenea tigarilor, femeile creaza dependenta destul de periculoasa. In ceea ce priveste numarul, te multumesti si cu una, dar niciun barbat nu se supara cand are mai multe.Ca si in cazul femeilor, multi incearca tigarile cele mai tari, insa nu multi le fac fata. Femeile si tigarile, dupa uz excesiv, isi lasa puternic amprenta asupra sanatatii tale, dar sunt extrem de placute. Ambele iti consuma toti bani, dar sunt lucruri in care iti bagi si ultimi bani(dar macar tigarile nu iti sar in cap cand nu mai ai bani sa le dai, sunt un asemenea cainilor, te inteleg si iti tin companie in liniste).
In incheiere, asemenea ultimei tigari din pachet, atunci cand o gasesti pe the ONE, ti de ea si refuzi sa o cedezi, devi egoist si o savurezi, o lasi sa te patrunda in interior si sa te cuprinda in euforie.

miercuri, 9 februarie 2011

Vis (de)scris


Imi place sa cred ca visez dupa un scenariu scris de mine, imi place sa cred ca fiecare cuvant pe care il scriu, e mai mult decat un cuvant, e un sentiment, o amintire, o emotie, o lacrima pe un obraz, un zambet pe buze. Imi place sa cred ca inima ta vibreaza in acelasi ritm cu a mea atunci cand citesti ce scriu, ca acele cuvinte scrise"te bantuie" cand esti in pat, la lucru sau la scoala. Vreau ca vorbele mele sa rupa bariera distantei, sa ne faca intimi in gandire si simtire, vreau ca atunci cand visezi, sa visezi cu vorbele mele. Ti le ofer, foloseste-le cum iti place, dar atunci cand le folosesti gandeste-te la omul care sta in spatele lor, gandeste-te la mine!

marți, 1 februarie 2011

Totul incepe cu o cafea...


Emana un aer de romantism fracez, era delicata si rafinata.Parul saten cadea usor pe umeri si ochii ei albastrii te patrundeau de la prima

privire. Buzele rosii si bluza puternic decoltata in v ii tradau natura pasionala. Arunca o privire in cafenea si se opreste la mine. Paseste incet

indreptandu-se spre mine. Formele ii sunt in miscare si se apropie. Se aseaza in fata mea. Ii simt parfumul cum ma inconjoara si seduce, ma poarta

si ma prinde, ma face un prizonier al miresmei sale.
- Te deranjeaza daca te insotesc?Nu cred ca mai sunt alte locuri libere.
- Nu, imi face placere. Xander.
- Lia, imi pare bine.
Asteptam sa-i ia comanda si in acest timp tot ce fac este sa o privesc si sa zambesc intr-un mod idiotic. Cafeaua se raceste si tigara se fumeaza

singura, dar nu ma pot concentra la altceva decat la ea. Ne pierdem in discutii banale, dar privirile noaste fac adevarata actiune. Ochii nostri

sunt adevarati balerini: joviali, danseaza, se prind, se arunca, se mangaie si se lasa.Ne terminam cafeaua si nimeni nu mai zice nimic. Se ridica si instinctiv ma ridic si eu, iese si o urmez, o ia inainte si eu ma apropri, o iau de mana si ma lasa, o strang in brate si... ma saruta!