Scrisoare imaginara catre Arad

Scriu aceste randuri de pe bancile studentiei(defapt de pe patul din camin) fiind inspirat de prima ninsoare cazuta de cand sunt in Cluj.

Ca sa va faceti o idee mai buna despre cine va "vorbeste" va spun ca m-am nascut si am crescut in Arad, oras pe care il voi iubi si aprecia pentru toate clipele minunate si cele mai putin minunate pe care mi le-a oferit: prima gura de aer, prima imbratisare, primul sarut, prima dragoste, prima (si in orice caz nu si ultima) dezamagire in dragoste, prima idee filozofica, prima ambitie, primul vis... .

Cu un zel nebun, tipic adolescentin si cu indrumarile unor profesori, am luat, impreuna cu prietenul meu Fenix, Clujul in asediu. Trebe sa spun ca lipsa unui buget mai consistent ne-a cam taiat din avant, dar nu ne dam batuti chiar acum.

Clujul e frumos, dar nu cum ma asteptam sa fie. E bine si e rau, e facil si e greu, e inaltator, dar in acelasi timp paganesc si grotesc. E plin de oameni si totusi ... e gol.

Cu drag, al vostru, Aaron.

(Dedicata mamei mele)

Urasc femeile ce le-am iubit

Multe lucruri s-au schimbat de cand sunt la Cluj, dar de asemenea multe au ramas la fel. In ceea ce priveste "my love life" lucrurile au ramas dureros de "la fel". Traiesc intr-un continuu asincronism sentimental: cand eu iubesc persoana pe care o iubesc nu ma iubeste, iar atunci cand sunt iubit nu sunt indragostit de persoana aceea. Urasc femeile ce le-am iubit pentru ca din cauza lor nu am putut iubi femeile ce m-au iubit pe mine.
E urat cand "Fortuna" isi bate joc in asa fel de tine si totusi nu ai ce face, stai si privesti aceasta odioasa "piesa de teatru" si speri ca aceasta sa se termine cat mai repede posibile.
Imi cer scuze femeilor ce meritau sa le iubesc si nu am facut-o, iar celor ce le-am iubit le multumesc pentru ca m-au facut ceea ce sunt acum. Si desi nu sunt foarte multumit de ceea ce sunt acum, le multumesc pentru ca probabil toate acestea vor duce la ceva mai bun...